|
Practicarea unei arte marțiale începe și se termină cu curtoazie și respect față de sine și față de alții, prezenți fizic sau numai în mintea noastră.
Nici un Budo (Aikidoka) nu face excepție de ia această regulă. Fără o strictă etichetă nu există BUDO-AIKIDO. Este vorba de un ansamblu de gesturi precise, aparent ridicole pentru un observator din exterior, dar al cărui formalism corespunde mai multor scopuri:
- Să amintească practicantului necesitatea unui comportament impregnat de demnitate, care-l va face să-și mențină prezent spiritul pe finalitatea muncii sale;
- Să-i amintească practicantului, prin regulile de politețe, că arta marțială este o artă de a trăi cu alții;
- Să calmeze spiritul provocând o ruptură cu lumea exterioară, ale cărei griji cotidiene, oboseli au fost lăsate în vestiar. Ceremonialul simbolizează puritatea;
- Să pregătească mentalul începând astfel concentrarea;
- Să-i alunge practicantului orice gesticulare inutilă și să o înlocuiască prin câteva mișcări intens trăite, conștientizând ceea ce poate avea într-o confruntare reală;
- Ceremonialul Budo este ceea ce am putea numi spiritul dojo".
Fără spiritul corectării și umilinței pe care fiecare practicant trebuie să-l simtă intens când trece din vestiare în aerul de lucru al Dojo-ului, totul devine sport, nu Aikido.
O formă importantă de manifestare a spiritului Aikido este salutul (REI), care demonstrează respectul, încrederea și atenția reciproca dintre elev, instructor și tradiție.
Nu te antrena cu un partener nou daca nu-i cunoști nivelul tehnic!
Aikido este o metodă de apărare împotriva mai multor adversari. Deci, trebuie să perfecționezi execuția fiecărui procedeu, astfel încât să poți face față nu numai celui ce te ataca, ci și celorlalți, care te înconjoară.
Angajează-te voluntar la orice acțiune folositoare întregului grup: curățirea sălii, aranjatul saltelelor, căratul diverselor obiecte, îndeplinirea unor sarcini cerute de instructor, demonstrații etc.
Cine are un nivel (grad) mai ridicat, are și responsabilități mai mari!
AICI ȘI ACUM trebuie să dai tot ce ai mai bun în tine!
Nu te grăbi să imiți ceva din Dojo (sau de oriunde) până nu judeci singur dacă modelul respectiv este demn de urmat. Exemplele proaste sunt mai numeroase decât cele bune.
Dacă ți-ai fixat un scop, nu-l schimba până ce nu l-ai atins!
Nu uita că Aikido este un mod de a trăi și că adevărata verificare a sincerității și a însușirii AIKIDO-ului se face în afara Dojo-ului, în viața de toate zilele!
Antrenamentul de Aikido se continuă și în afara Dojo-ului. Forma predominantă în afara sălii este antrenamentul spiritual, fără a-l exclude și pe cel fizic.
Nu pierde nici un moment liber fără a te gândi, fără a practica Aikido.
La antrenamente se execută exercițiile care trebuie făcute, nu acelea care plac sau pe care le cer elevii.
Un Uke bun, care atacă și cade corect este un ajutor neprețuit.
Atacul trebuie să fie convingător, Uke să împingă sau să tragă cu Ki. Incepătorii greșesc adeseori prin exces de politețe, sau din lipsa de Ki; în această situație, atacul nu are nici un sens și nu ai de ce să te aperi.
La procedeele de fixare (Kamate Waza) Nage nu trebuie să exerseze cu amabilitate. Din contră, se va lucra cu convingere, până ce Uke bate în saltea, semnalizând durerea.
Dacă exersezi procedeele de bază mult timp, cu diverși parteneri, fără să vrei vei constata că procedeele grele vin fără să le cauți.
Un elev avansat se recunoaște după următoarele: se mișcă cu grație, corpul este foarte vertical, are mare stabilitate și forță.
Calea BUDO-AKIDO ne unifică cu Universul, ne face să iubim și să apărăm cu mărinimie orice ființă. Tehnicile BUDO sunt numai mijloace prin care se atinge acest ideal.
|
